De ce copiii nu coopereaza?

Ieri, parintele unui copil cu care ma intalnesc la cabinet mi-a spus: “nu pot sta 8 ore non stop cu copilul. Imi este foarte greu si sunt obosit de la serviciu iar copilul meu nu are deloc stare si mai mult are niste comportamente care nu mi se par normale.”
Ce se intampla de fapt?
Orice parinte care isi vede copilul manifestand unele comportamente neadecvate, de exemplu deschide si inchide usa de zeci de ori, musca, loveste, impinge, desi stie ca l-a pedepsit pe copil (l-a impins, a tipat) isi adreseaza aceeasi intrebare: “De ce face asta in continuare?”.
Raspunsul este simplu – pentru a atinge unul din urmatoarele patru teluri: atentia nelimitata, puterea, razbunarea sau se autostimuleaza. Daca isi atinge scopul, refuzand sa manance, aruncand cu mere in vecini sau transformand ora culcarii intr-o lupta, atunci o va face iarasi si iarasi, indiferent de represaliile parintilor. Copiii sunt necooperanti nu IN CIUDA, ci DIN CAZUA a ceea ce fac parintii.
Strategia?
Faceti apel la consecinte!
Faptul ca toate actiunile umane au o consecinta este cel mai puternic atu al parintilor. Cand intra in joc copiii, exista doua feluri de consecinte: naturale si logice.
Ex: Daca-ti lasi bicicleta in ploaie, o sa se strice.Daca nu mananci dimineata, o sa-ti fie foame toata ziua. Acestea sunt consecinte naturale.
Uneori aceste consecinte sunt nepotrivite, asa ca trebuie gasite consecintele care se leaga in mod logic de comportamentul pe care incercati sa-l corectati. Ex.: Daca te mai joci pe unde trec masini, o sa stai in casa. Daca nu te imbraci repede ca sa pleci la bunica, nu te mai duci deloc. Daca mai faci pozne prin magazine ca sa te vada toata lumea, pleci acasa si nu mai mergem impreuna la cumparaturi pana nu esti in stare sa te porti cum trebuie.
Pentru ca acestea consecinte naturale sau logice sa functioneze, trebuie respectate cateva reguli:
Consecinta trebuie pusa in legatura cu comportamentul.

Ori de cate ori e posibil, trebuie gasita o alternativa.
Copilul trebuie sa stie ca i se va oferi o sansa de ameliorare.
Atitudinea dumneavoastra trebuie sa fie instructiva si tonul prietenos. Va va fi mult mai usor daca nu va implicati emotiile. Daca simtiti ca va infuriati, atunci nu este cel mai bun moment pentru a regiza consecinte logice.

Realitatea experientelor copilului nu poate fi disimulata prin desen

Zilele trecute am avut o intalnire la cabinet cu o fetita minunata. Pe langa alte lucruri, i-am cerut sa deseneze „Cea mai frumoasa zi din viata ei”. A inceput cu un fluturas (starea ei actuala fragila si sensibila, dar in acelasi timp cu o resursa extraordinara de transformare), a desenat apoi un pom cu o coroana rotunda si plin de mere (ancorarea in realitate, resursele ei interioare, nivelul cognitiv)…
la un moment dat mama, din spate i-a spus: „Da, un galben pentru soare, nu alegi?”…
Fetita, fara sa aiba aparent vreo reactie, a luat galben si a desenat un soare, DAR, in momentul urmator acestei imitari, a luat albastru si a desenat un nor cu ploaie peste soare care se revarsa intr-un lac mare unde ea se vedea facand surf…dupa care a finalizat desenul, spunand ca asta inseamana cea mai frumoasa zi din viata ei, sa faca surf pe acel lac.
Este o realitate faptul ca un copil se exprima pe sine prin desen.
Nu sunt o adepta a interpretarii personale a desenelor copiilor, dar avem cateva caracteristici generale care pot fi indicii pentru a veni in sprijinul copilului.
Soarele este un principiu masculin, de aceea vreau sa impartasesc acest moment.
Fetita a manifestat conflictul si nevoia de a avea o relatie cu tatal ei prin desenarea norului albastru din care cad picuri care se transforma intr-un rau, rau pe care doreste sa faca surf.
Este minunat sa vezi cum fiecare copil isi gaseste propriile resurse de a intelege si de a gasi noi modalitati de a trai plenar in prezent.
Voi v-ati confruntat cu asemenea situatii?

APTITUDINI SI TALENTE

Aptitudinea pentru teatru

Una dintre cele mai frumoase profesii si in acelasi timp de o mare insemnatate catre care doresc sa se orienteze multi copii si tineri este TEATRUL, constituind un mijloc puternic de formare a constiintei oamenilor. Stefan Zisulescu, afirma in cartea sa „Aptitudini si Talente” ca dintre toate artele, TEATRUL are influenta cea mai mare asupra sufletului omenesc, deoarece actiunea si vorbirea clara si impresionanta a personajelor exercita o influenta puternica asupra lui.

Componentele aptitudinii pentru teatru se refera atat la aspectul fizic cat si la cel psihic al individului.

Din punct de vedere fizic, actorul trebuie sa aiba o prezenta care sa produca un farmec deosebit asupra publicului. La acestea se mai adauga o voce cu un timbru agreabil, care sa cucereasca auditoriul de la primele cuvinte, o pronuntie clara, capabila sa redea cele mai fine nuante ale ideilor si sentimentelor cuprinse in textul dramatic. Vorbirea micului actor trebuie sa fie expresiva, nuantata, plasand accentul la locul potrivit, cu o intonatie adecvata, respectand pauzele, asociind corect mimica si gesturile cu exprimarea orala.

Pentru transmiterea ideilor si sentimentelor, accentul are o mare importanta deoarece indica cel mai potrivit cuvant dinfraza care dezvaluie sensul acesteia. Prin accent se creeaza, pe de o parte, auditoriului posibilitatea de a sesiza esentialul, iar, pe de alta parte, ii ajuta pe micii actori sa prinda sensul repricilor partenerilor. Intonatia contribuie de asemenea la exprimarea starilor afective, fiind insotitorul permanent al vorbirii.

Calitatile fizice: infatisarea, vocea, gesturile sunt considerate de C.I. Nottara componente esentiale ale aptitudinii actoricesti.

Din punct de vedere psihic, aptitudinea teatrala include numeroase componente. In primul rand, actorul trebuie sa dispuna de un deosebit spirit de observatie. Domeniul in care isi exercita observatia este societatea umana, cu moravurile ei si diferitele tipuri de relatii si de oameni. Pentru a crea un rol si a reprezenta un personaj, actorul trebuie sa stie cum se comporta un asemenea om, acasa, pe strada, la serviciu, la spectacole, la restaurant, in vizita, etc. Observatia sistematica si continua ii imbogateste experienta si-i da posibilitatea sa cunoasca oamenii si dupa anumite aspecte exterioare ca: tinuta, gesturile, coafura, etc.

Spiritul de observatie al actorului nu se limiteaza numai la receptarea aspectului exterior: imbracamintea, felul de a merge, a gesticula, ci patrunde in interiorul omului, spre a sti cum cugeta, simte si actioneaza un copil, un adult, un batran, o femeie, un barbat, un adolescent, cum reactioneaza atunci cand sunt pusi in fata unor situatii, evenimente sau probleme.

Actorul trebuie sa dispuna de o memorie fidela, necesara la insusirea textului dramatic, a diferitelor gesturi, expresii ale fetei, precum si a miscarilor pe scena. Actorului ii este necesara o memorie logica, bazata pe succesiunea inteligibila a ideilor, iar nu mecanica, limitata la reproducerea textului, netinad seama de relatiile logice care structureaza continutul intr-o unitate cu sens.

Memoria logica il ajuta pe actor, in cazul in care uita ceva, sa improvizeze alte cuvinte care se integreaza organic in text, pana ce reuseste sa intre pe fagasul corect al versului, prozei sau textului.

In plus, exista memoria kinestezica care il ajuta pe actor la orientarea si plasarea in scena, la efectuarea unor miscari.

Starile emotionale trebuie exteriorizate prin miscari vizibile, spre a nu ramane nesesizate de spectator.

Si, in final, as spune ca foarte utila ii este actorului memoria AFECTIVA, aceasta trebuind sa reproduca diferitele stari emotionale ale personajului pe care il interpreteaza. Starile emotionale nu pot fi insa reproduse cu usurinta, deoarece nu se supun direct vointei noastre. Reproducerea unei stari afective in constiinta este posibila prin utilizarea stratagemelor, a momentelor, a unor cai ocolite, adica, fie prin perceperea unuia dintre obictele care au determinat-o, sau insotit-o, fie prin reprezentarea acesteia.

 

Stefan Zisulescu – Aptitudini si talente

 

Despre nevoile copiilor

Psihologia copilului este centrată asupra studiului copilului, are ca scop descrierea şi explicarea dezvoltării copilului de la naştere la adolescenţă. Psihologia copilului nu trebuie confundată cu psihologia genetică care la rândul ei este o ştiinţă a dezvoltării, centrată asupra aspectului evolutiv al Imagine</

al comportamentelor şi asupra genezei lor.

Psihologia copilului studiază dezvoltarea copilului pentru a descrie şi explica dezvoltarea acestuia, precum şi pentru a realiza predicţii şi recomandări privind educaţia copilului, pe când psihologia genetică, plecând de la studiul copilului are ca scop cunoaşterea genezei structurilor mentale ale adultului.

Principiile dezvoltarii

  1. Copilul mic are nevoie sa fie respectat
    In evolutia cresterii si dezvoltarii,
    copiii cunosc lumea prin simturile si corpul lor. Explorari repetate a mediului ambient, integrarea informatiilor se face in timp, respectul fata de copil se obiectiveaza in timpul care se acorda fiecarui copil pentru a integra texturi, gusturi mirosuri, sunete si a-si construi repere. Repere pe care se structureaza sensul individului ca existenta.
  2. Dezvoltarea este unitara
    Orice act al copilului inglobeaza cunoastere, adaptare la situatie, comunicare, emotie, reactie motorie. Ariile de dezvoltare sunt instrumente didactice si nu desfasurari reale. Ex: Cand copilul face „Pa”! miscare, coordonare, imitare-cognitiva, emotional-social
  3. Schimbarile consecutive dezvoltarii sunt complexe si pot sa fie dificil de observat sau inobservabile.
    Este intelept sa verific din timp si cu timp evolutia copilului.
  4. Dezvoltarea este reciproca,schimbarile dintr-un mdomeniu influenteaza si pe celelalte
    O achizitie motorie duce la acumulari cognitive si insotite de trairi ce pot consoida achizitia sau bloca. Vezi exemplul mobilizarii primii pasi  accesul la un spatiu larg cu elemente noi, riscuri noi, descoperiri neintalnite pana atunci in interactiune cu mediu.
  5. Variatia este un criteriu al dezvoltarii
    Unii copii  merg mai devreme si comunica verbal mai apoi, si invers. Dezvoltarea este un proces individual.
  6. Dezvoltarea este un proces dinamic care alterneaza
    Achizitiile dintr-un anumt interval necesita un timp de organizare. Durata de organizare si structurare se face prin unele regresii care conduc la dezechilibre tranzitorii. Identificarea persoanelor cunoscute de ele straine care se manifesta prin anxietate la necunoscut. (Varsta maximei anxietati descrisa de R.Spitz la 8 luni), este un exemplu remarcabil.
  7. Dezvoltarea se realizeaza cu precadere in context social
    Interactiunea copilului cu adultul care-I acorda ingrijiri se incheaga in relatia de Atasament. John Bowlby descrie relatia de atasament si procesualitatee acesteia ca si separarea ce ar putea fi considerat procesul invers, acestea sunt reciproce si al doilea nu se poate realiza fara primul. Ambele sunt constructive pentru dezvoltarea individuluisi devastatoare in structura psihologica prin lipsa lor. Daca Bowlby descria relatia de atasament ca precadere in Ť blocul ť mama-copil, Colwyn Traverthen si Martin Richards descriu realizarea atasamentului in situatia existentei mai multor persoane care acorda ingrijiri copilului, conditionat insa de consecventa si constanta acestor persoane care interactioneaza rutinard, adica emntin acelasi stil de ingrijire sensibil la reactiile copilului.

„Este important sa cunoastem care sunt nevoile copiilor astfel incat sa nu le confundam cu dorintele si cererile acestora. Adultilor le revine sarcina de a veghea la satisfacerea acestor nevoi si nu la indeplinirea unor dorinte care adesea le mascheaza si deformeaza.

Dorintei ii este specifica necesitatea de a fi inteleasa, impartasita, de a fi legata de ansamblul de intrebari ale copilului.

1.Nevoia de supravietuire: se refera la nevoia de mancare, bautura, somn, eliminarea reziduurilor, respiratie.

2.Nevoia de siguranta: de a fi protejat, recunoscut, iubit, de a putea iubi si mai ales de a fi inteles, de a se exprima si de a fi ascultat cu adevarat.

3.Nevoia de socializare si de a apartine unei familii, unui mediu, unei etnii, unui ansamblu de credinte.

4.Nevoia de recunoastere si de participare: sa fie implicat in diferite activitati care se desfasoara in cadrul familiei (ex: curatenie, gatit, tuns gazon etc), sa coopereze, sa faca singur.

5.Nevoia de diferentiere: “Sunt unic si tot ceea ce simt imi apartine.”

6.Nevoia de a evolua: “Ceea ce e bun pentru mine la un moment dat poate sa se dovedeasca mai apoi insuficient.” Aceasta nevoie este o completare a celei de diferentiere. Nevoile nu sunt opuse nici macar atunci cand par contradictorii; este un aspect sensibil mai ales dupa fiecare criza. In adolescenta, de exemplu, exista in aceeasi masura nevoia de autonomie si independenta, ca si nevoia de proximitate si ingrijire.

7.Nevoia de actualizare, de individualizare: copiii sunt ingroziti de raspunsurile “la conserva”, cele valabile pentru oricine care ii inchid in uniformitate.

8.Nevoia de armonizare, de reintregire: “Dincolo de conflictele mele, de contradictiile mele, de rezistentele mele, trebuie sa fiu in acord cu diferitele mele parti, trebuie sa ma simt intreg. Impotriva riscurilor de divizare, de spulberare, simt nevoia unei axe centrale.”

SURSA: http://www.gradinitabutterfly.ro/articol.php?id=9&#8243;

CE ESTE PERMANENT IN VOI?

Emotiile nu pot fi permanente.
Emotiile voastre, sentimentele voastre, gandurile voastre sunt manipulate din afara. Din punct de vedere stiintific, acest lucru a devenit mai clar acum, dar, chiar si fara investigatia stiintifica, misticii spun exact acelasi lucru de mii de ani, ca toate lucrurile acestea de care este plina mintea noastra nu sunt ale voastre, voi va aflati dincolo de ele. Ajungeti sa va identificati cu ele, aceasta este singura problema. De exemplu, cineva va jigneste si va infuriati. Credeti ca voi va infuriati, dar, stiintific vorbind, jignirea celeilalte persoane functioneaza ca o telecomanda. Persoana care v-a jignit va determina comportamentul. Furia voastra este in mainile ei, va comportati asemenea unei marionete. Acum oamenii de stiinta sunt capabili sa introduca electrozi in creier, in anumiti centrii, si este aproape incredibil. Misticii vorbesc despre acest lucru de mii de ani, dar numai de curand stiinta a descoperit ca exista sute de centrii in creier, care va controleaza intreg comportamentul. Mintea este un mecanism, nu e totuna cu voi. Inregistreaza lucruri din exterior si apoi reactioneaza la situatiile exterioare in functie de aceste inregistrari. Aceasta este singura diferenta dintre un hindus, un mahomedan, un crestin sau un evreu, pur si simplu au placi de gramofon diferite. Insa, in interior au aceeasi umanitate. Intelepciunea constra intr-un singur lucru, nu in a sti mai multe lucruri, ci in a sti numai un lucru, si acesta este constientizarea voastra si separarea ei de minte. Doar incercati sa observati lucrurile marunte si veti fi surprinsi. Oamenii continua sa faca aceleasi lucruri in fiecare zi. Continua sa hotarasca sa faca ceva si continua sa se caiasca pentru ca nu au facut acel lucru: devine o rutina. Nimic din ceea ce faceti nu este nou. Lucrurile care v-au provocat nefericire, tristete, griji, care v-au ranit si pe care nu mai vreti sa le faceti, oarecum mecanic, continuati sa faceti acele lucruri, de parca ati fi neajutorati. Si veti ramane neajutorati daca nu creati o separare intre minte si constientizare. Iar aceasta constientizare se face daca sunteti treaz. Poarta catre realitate se deschide nu prin intermediul mintii, ci prin intermediul inimii.

Emotiile si Sanatatea – OSHO – inspiratia mea

De ce nu mai vin oamenii la psiholog, preot, ateliere, grupuri?

Acuma cateva zile am simtit in tot trupul lacrimile unui Preot care ne intreba unde ne grabim? Lacrimile unui preot care este complesit de neputinta de a intelege, accepta si de a lua lucrurile asa cum sunt ele. Ma gandesc de ceva vreme, ce se intampla cu noi, oamenii? Ne grabim, dar din pacate nu inspre noi, ci unde? Poate sa-mi spuna cineva, unde se grabeste? Care ii este destinatia? Sute de oameni isi cauta un loc de munca, vor sa fie platiti mai bine si sa lucreze in conditii normale, unele femei vor sa aiba copii si tot asteapta, aud barbati care vor sa lupte in Afganistan pentru a-si infrange teama interioara…incotro ne indreptam, fiecare dintre noi? Incotro?
manea.laura.brasov@gmail.com

De la corp la cuvant, de la cuvant la corp!

ASOCIATIA OPTIM BRASOV organizeaza
Atelierul “De la corp la cuvant, de la cuvant la corp”
Ronen Berger PhD, fondatorul Terapiei prin Natura, coordonator al Centrului de Terapie prin Natura la Universitatea Tel Aviv din Israel a sustinut acest atelier in cadrul Conferintei Internationale editia a III-a organizate de Asociatia de Terapie prin Joc si Dramaterapie din Romania, in data de 8-9 octombrie 2011, la Casa de Cultura Reduta Brasov.
In urma evaluarii pozitive asupra impactului acestui atelier, Psiholog Laura Manea doreste sa continue munca dramaterapeutului Ronen Berger prin profesionalismul si experienta personala in domeniul dramaterapiei, al terapiei corporale, al metaforei si al terapiei prin dans, miscare si ritm.
Acest atelier pune in evidenta modul in care lucrul senzorial si cu miscarea pot fi utilizate pentru a atinge amintiri incorporate profund, precum si moduri in care metafora, simbolizarea, arta, construirea de povesti si drama le pot exterioriza, ajutand persoana sa gaseasca semnificatie si un sens al coerentei prin tranzitia de la cunoasterea senzoriala incorporata in cea verbala.
“De la corp la cuvant, de la cuvant la corp” este un inter-model terapeutic inovativ cu orientare catre corp-miscare. Prin intermediul unei calatorii artistice si somatice I se permite persoanei sa atinga, sa exprime si sa proceseze amintirile care sunt stocate in corp si in partile mai profunde ale creierului, dandu-le cuvinte si semnificatie. Invatarea se va baza pe procesul si experienta participantilor.
Psiholog Laura Manea, trainer al acestui Atelier, are experienta de peste 5 ani in calitate de asistent terapeut in grupuri de autocunoastere si dezvoltare personala. Lucreaza ca Psiholog, Formator si Consultant in Departamentul de Formare Profesionala din cadrul Fundatiei Umanitare Honterus Brasov, este Consilier Psihologic Autonom Experentialist din anul 2009, Terapeut Reichian, Presedinte al Asociatiei Optim Brasov din anul 2003 si Vicepresedinte Membri in cadrul Asociatiei Junior Chamber International Brasov.
Acest Atelier se va desfasura bi-lunar in intervalul orar 9.00 la ora 13.30 pentru a va regasi linistea interioara, stare necesara creeri unei stari de echilibru in aceasta realitate sociala si culturala in care traim.
Va asteptam in data de 29 octombrie 2011, la sediul Iceberg din Strada Lunga, nr. 100, etajul 1, sala de curs nr. 2. Pretul este de 50 ron pentru fiecare dintre dumneavoastra.
Daca confirmati participarea dumneavoastra pana joi, 27 octombrie, ne vom bucura de o organizare optima, mai ales din perspectiva numarului maxim de persoane care este 12.
Va asteptam!
Cu drag.

Terapia de CUPLU

Scopul terapiei de cuplu este CRESTEREA, nu STABILITATEA!
Eliberarea de simptome, adaptarea sociala si munca sunt considerate IMPORTANTE, dar secundare in raport cu CRESTEREA INTEGRITATII PERSONALE – congruenta intre experienta interioara si comportamentul exterior – , o mai mare libertate de optiune, mai putina dependenta si o mai mare extindere a experientei.
Simptomele dureroase cu care se prezinta un cuplu in terapie sunt doar bilete de intrare, problema reala este STERILITATEA emotionala.
Obiectivul terapiei este ca membrii familiei sa devina sensibil la nevoile si sentimentele lor si sa le impartaseasca in cadrul cuplului si al familiei.
In acest mod, unitatea familiala se poate baza pe o interactiune vie si autentica, mai degraba decat pe o represiune si negatie.
Scopurile terapiei de cuplu/familie includ 3 schimbari in sistemul familial:
1. fiecare membru al familiei sa devina in stare de a relata congruent, complet si onest ceea ce vede si aude, simte si gandeste despre el insusi si despre ceilalti, in prezenta celorlalti.
2. fiecarei persoane din cuplu/familie sa i se adreseze si sa se raporteze la ea in termenii unicitatii sale, asa incat deciziile sa le poata lua mai degraba prin explorare si negociere, decat in termeni de putere.
3. diferentele intre persoane sa fie constientizate si folosite pentru CRESTERE

Cand metodele experentiale se aplica orientat catre cuplu/familie ca sistem si nu spre indivizi asamblati intamplator intr-un grup familial, scopul cresterii individuale fuzioneaza cu scopul realizarii unei puternice coeziuni familiale.
In concluzie, asistand membrii cuplului/familiei sa-si recapete propriul lor potential de experimentare, ei vor constientiza ca de fapt, sunt asistati in procesul de a se ingriji unul de celalalt.
Extras din Psihoterapia Experentiala, Autor: Prof. DR. Iolanda Mitrofan

TEATRUL SPONTANEITATII

De multe ori sunt atenta la raspunsurile persoanelor din jurul meu: Am facut si mai bine…
Sper sa-mi fie mai bine…
Din ce in ce mai bine….
Suntem in present, dar traim cu amintirea trecutului si cu speranta viitorului.
Insa Acum, unde este? Unde este Prezentul autentic, cel pentru care corpul vibreaza Aici si Acum, gandirea se hraneste si atentia se ascuteste?
Exista situatii cand facem lucrul oportun la momentul oportun – definitia spontaneitatii – , dar nu suficient de des, incat sa ne creeze premisele necesare sa continuam in acest mod.
Cand ma gandesc la spontaneitate, o stare de vioiciune, promptitudine, si naturalețe ma cuprinde si imi doresc sa ma ridic de la birou si sa incep sa fac miscare.
Ce spui de o cură de spontaneitate?
La timpul prezent, modul autentic, persoana intai.
Te aşteptăm la Workshopul de dezvoltare personală prin metoda Teatrul Spontaneităţii.
Psiholog Manea Laura Adriana – 0727 317576,
mail manea.laura.brasov@gmail.com

Teorie: Teatrul spontaneitatii, conceput de J. L. Moreno, este o metoda derivata din psihodrama, ce pune accentual pe improvizatie si pe stimularea spontaneitatii participantului.
Psihodrama este poarta catre tine insuti/insati privind deopotriva dinauntrul si dinafara ta. Este o metoda de actiune prin care individul pune impreuna corpul sau, emotiile sale, gandurile si actiunile sale, se exprima ca intreg, nu numai prin intermediul cuvintelor. In cadrul grupului fiecare se poate experimenta pe sine intr-un cadru securizant, avand ca reper alteritatea celuilalt. In esenta psihodrama provoaca persoana sa descopere raspunsuri noi la o anume situatie si sa devina o fiinta autonoma si spontana.” Pe o scena specifica psihodramei, se produce intalnirea cu propria persoana: resurse, temeri, indoieli, vise, nevoi, blocaje etc. Totodata, dimensiunea relationala este foarte importanta, pentru ca fiecare dintre noi „este” in raport cu ceva. Descoperim astfel relatiile nostre si cum am putea sa ne vindecam, chiar noi insine, dar asistati intr-un mediu optim, devenind fiinte autonome, spontane, creative, deschise si capabile sa isi traiasca viata intr-un mod autentic.

Fiecare sedinta de psihodrama are 3 momente cheie: incalzirea, punerea in scena si impartasirea. In urma unor jocuri si tehnici hotarate de director (psihoterapeutul) grupul intra in contact cu momentul si alege un protagonist. Protagonistul urmeaza sa fie propriul regizor, scenarist si actor prin reinvierea pe scena a unei situatii traumatice sau dificile cu care se confrunta sau s-a confruntat fara a o fi depasit. Isi alege euri auxiliare, acestea avand rolul de a intruchipa ceilalti membri actanti din viata protagonistului (mama, sotul, fratele, etc) si uneori un Alter Ego, in cazul in care va trebui sa participe la o inversiune de rol. Ceilalti membri din grup raman auditoriu, iar directorul se va implica in momentele cheie pentru a-l provoca pe protagonist sa mearga cat mai adanc spre chiea problemei sale, elibernadu-se si eliberand totodata potentialul creativ pe care angoasa si durerea il incorsetasera.
Aplicabilitate
Psihodrama este o tehnica terapeutica si de consiliere cu o mare aplicabilitate. Ea poate fi folosita in psihoterapia individuala, dar mai ales in cadrul grupului.
Avand la baza eliberarea si potentarea creativitatii, psihodrama este importanta in educatie. Fie ca se adreseaza copiilor, adolescentilor sau adultilor, psihodrama didactica este un exercitiu util de autocunoastere, autoexplorare si dezvoltare personala.
Nici organizatiile nu se lipsesc de importanta psihodramei, fiecare dintre manageri fiind constienti ca un angajat dedicat si activat nu doar din punct d evedere cognitiv, ci si emotional, este mult mai capabil sa ofere rezultatele asteptate de companie. Astfel, la traininguri, jocul de rol este adesea folosit, iar interesul angajatului este sporit prin faptul ca simte el insusi cum dobandeste ceva de beneficiu personal-autocunoastere.
Psihodrama in teatru: Cand merge pe scena un actor imbraca haina unui rol care il reprezinta sau nu. Constient de sine, el poate sa se lase in spatele cortinei ca persoana si sa devina una cu rolul sau. Capabil sa fie creativ si spontan, el aduce pe scena nu doar reproducerea fidela a unei personaj, ci si acel act de imbogatire optima a personajului jucat prin improvizatia profesionista care fac totul mai autentic si mai bun la gust.
Jeanne Burger vorbea si despre importanta psihodramei in cabinet. Ea este utila in terapia cu copiii, dar si in cea adresata cuplurilor, ajutand la autocunoastere si cunoastere reciproca, la dezvoltare interioara care sa ne faca viata exterioara mai frumoasa.
In final, de ce psihodrama? Pentru ca imbina perfect arta si realitatea individuala, pentru ca fiecare dintre noi poate fi Creator si poate experimenta placerea nebanuita a trairii autentice in real, realul pe care il putem construi cu puterea propriilor ganduri, cu puterea propriilor vise.
Teorie: Institutul SPER – Psihoterapeut Alina Porumbaru


Grup de dezvoltare personala prin metode experientiale:
Beneficiari: psihologi, psihopedagogi, studenti, manageri, functionari publici
Obiectiv general: dezvoltarea personala avand ca si punct de pornire capacitatea de potentare si provocare a activitatii desfasurate.
Durată: 24 ore, 8 sesiuni a cate 3 ore, saptamanal
Certificare: ore recunoscute
Tematici abordate:
Folosind metode experientiale, vom aborda prin intermediul exercitiilor provocative, al dramatizarii, manifestarii corporale, crearii de povesti si discutii libere sau directionate, o paleta cat mai larga din problematicile aduse la lumina de interactiunea cu copiii cu nevoi speciale. Dintre acestea, putem aminti:
• tulburarea de atasament,
• trauma abandonului,
• respingerea sociala,
• limite fizice sau psihologice,
• agresivitate sau autoagresivitatea,
• sentimentul de vinovatie,
• rolul de parinte si autoblamarea,
• capacitatea de continere si securitate.
Tipuri de activităţi:
1. Explorari creative
2. Jocuri de rol
3. Studii de caz
• Program de dezvoltare personala
Acesta consta in 10 intalniri, cu o frecventa saptamanala si o durata de 3 ore.
In acest modul aveti posibilitatea de a parcuge teme diverse prin intermediul dansului si al miscarii, desen si modelaj, teatru si dramatizare, comunicarii eficiente si persuasive. Pornind pe acest traseu al dezvoltarii, prima intalnire va avea loc cu propria persoana; privind in interior, puteti descoperi resurse si capacitati specifice, ori poate barierele interioare. Veti avea la dispozitie spatiul dedicat experimentarii si transformarii, unde solutiile alternative sa isi faca simtita aparitia.
Aruncand o privire inspre exterior, grupul va fi oglinda relatiilor din viata voastra, a rolurilor pe care le jucati in familie ori la serviciu, oglinda acelor parti din voi nedescoperite inca; va reprezenta atat un spatiu al sigurantei, cat si unul al provocarilor.
Astfel ca noi perspective asupra propriei persoane, asupra celorlalti si a realitatii, vor avea ocazia sa isi faca aparitia; libertatea de a alege si de a va asuma responsabilitati; spontaneitatea modului de a fi si a va exprima; abilitatea de a comunica si de a construi relatii; fermitatea si puterea de a decide.

2. Workshopuri de educaţie complementară şi formare continuă pentru categoriile profesionale: psihologi, psihopedagogi, asistenţi medicali, asistenţi sociali, celor ce insoţesc copii cu nevoi speciale

Înscrierile se fac permanent (direct la trainer), fiind propuse date de desfăşurare pe măsură ce se adună solicitări.

1. Feminin. Masculin
Punem la dispoziţie câteva ore de explorare şi autoexplorare prin dans şi modelaj. Dansul înseamnă mişcare, vibraţie, energie, în timp ce modelajul înseamnă formă, vizual, a crea.
Le dăm o întâlnire ei şi lui, femininului şi masculinului din interiorul nostru, ce îşi zâmbesc, se joacă, se provoacă, se caută, se ascund.
Cum pot transforma totul într-un dans?

2. R.I.T.M.
Un workshop ce te invita sa intrii in contact cu Resursele, sa-ti activezi Intuitia, sa Transformi conflicte si blocaje prin intermediul Miscarii.

3. Pe axa timpului
Cum ar fi sa inviti la dans trecutul? Acel cumul de experiente pe care le confuzi cu propria persoana. Si apoi sa te indrepti increzator spre un nou partener de dans: viitorul? Spre vise, asteptari, credinte ce te conduc. Pentru ca in final sa iti dai seama ca partenerul ideal este prezentul, ceea ce traiesti si simti.

4. Teatrul Spontaneitatii
Bucuria o simţim în prezent, deşi suntem mereu încurajaţi să-l neglijăm. Facem atât de mult jocul viitorului şi trecutului, încât uităm că mai există, timid, un ‘acum’.
Uneori facem lucrul oportun la momentul oportun (să o numim spontaneitate). Însă cât de des?
Alteori ne simţim în acord cu noi înşine şi deschişi către ceilalţi. Se găseşte repede cineva care să ne pună la colţ pentru acest lucru.
Ne plictisim de măşti şi avem nevoie de autenticitate ca de aer. Dar ne ia ceva timp până ne facem curaj să le abandonăm.

Ce spui de o cură de spontaneitate? La timpul prezent, modul autentic, persoana 1. Te aşteptăm la Workshopul de dezvoltare personală prin metoda Teatrul Spontaneităţii.

5. In mijlocul prezentului
Prezentul, singura noastra realitate. Care este relatia ta cu el? Exprima ACUM-ul tau in cat mai multe moduri. Constientizeaza-i forta, descopera-i beneficiile si traieste-l cu sens.

6. Jocurile copilariei in viata adultului
De la jocurile copilariei cu reguli firave si placerea de a experimenta, trecem treptat spre jocuri tot mai complexe, ce ne guverneaza viata si a caror intelesuri ne scapa de cele mai multe ori. Ne trezim captivi in algoritmi ai propriei nostre minti pierzand contactul cu sensul lor. Vom identifica tipare comportamentale, ganduri ce stau in spatele lor si alternative posibile, folosindu-ne de joc si joaca.

7. naTUra
O intalnire cu elemente naturale este pretextul pentru intalnirea cu tine. Afla despre cum iti construiesti spatiul identitar, cum iti locuiesti corpul si cum iti parcurgi drumul personal prin intermediul interactiunii cu elemente naturale.

8. ContRol – cunoscut sau necunoscut
Am vrea ca lucrurile sa curga in viata, sa ne relaxam si sa traim fiecare moment pe care realitatea ni-l ofera, insa toate acestea pana cand ceva nu merge in directia dorita: o persoana draga, un proiect, o firma, sau chiar propria persoana. Stopam astfel fluxul spontaneitatii in avantajul cunoscutului. Atribuim roluri noua si celorlalti, partand mereu un maxim de familiaritate si confort. Ce se afla, insa, in spatele acestor roluri si a nevoii noastre de a controla?

9. Corpul si vocile lui
Uneori, o durere fizica poate insemna:
‘Opreste-te din activitatea care nu-ti face placere!’, ‘Permite-ti sa simti aceasta emotie’, ‘Da-ti voie sa simti in continuare’. Insa corpul nu poate pune aceste mesaje in cuvinte. O durere fizica poate incinfra mai multe mesaje.
Primeste invitatia la dialogul cu corpul!

10. Autovalorizare sau iubirea de sine
Ne intalnim frecvent cu vocea critica din interiorul nostru, ne atrage atentia asupra greselilor, a limitelor noastre dar si a unui mod anume in care suntem. Cum suna aceasta voce, cat de stringenta sau de surda este, cat de mult ne impulsioneaza sau ne blocheaza, dar cel mai important… ce replici avem pentru ea?
Metodele cele mai folosite in teatrul spontaneitatiii
Dublul: are rolul de a ne provoca la auto-observare prin intrebari care sa ne puna in functiune sentimentele, senzatiile starile blocate inauntrul nostru pana la acel moment.
Inversiune de rol: „o unealta dionisiaca pe scena psihodramatica” (Simon 1982, apud Zerka Moreno, Leif Dag Blomkvist and Thomas Rutzel, „Psychodrama, Surplus reality and the art of healing”) care are rolul de a-l face pe protagonist sa se vada pe sine din afara sa, din perspectiva unei alte persoane.
Oglinda: protagonistul este scos de pe scena psihodramatica si „inlocuit” de Alter Ego astfel incat el sa priveasca tot mai obiectiv situatie pe care o confrunta si sa inteleaga totodata cum este privit de ceilalti.
Solilocviul: Individul vorbeste cu el insusi, dand libertate de exprmare tuturor gandurilor care ii traverseaza mintea, fara a pune bariere logice. Emotiile sunt aduse in prim plan astfel incat persoana sa se poate conecta la ele.
Sociometria: „un concept umbrela sub care se intalnesc esentele relatiilor umane” (in Zerka Moreno, Leif Dag Blomkvist and Thomas Rutzel, „Psychodrama, Surplus reality and the art of healing”). Aceasta tehnica arata fortele de atractie I de respingere inevitabile in grup.
Ramane de amintit functia terapeutica pe care fiecare membru al grupului o are. Persoanele sunt pe rand agenti terapeutici pentru cei din grup, iar prin faza finala, de impartasire, fiecare isi da seama in ce fel a trait experienta pusa in scena. Identificare, empatizare, contraidentificare sunt cateva dintre reactiile care, constientizate, ne aduc mai aproape de noi si ne curata de ceea ce am dobandit fara sa vrem si fara sa avem nevoie, activandu-ne tot mai mult potentialul si resursele pana la zona lor de manifest creativ.
Extras din pagina de internet SPER
ALina Porumboiu – Psihoterapeut experentialist SPER